preloader

Coati

Coati sudic cu coada inelată (Nasua nasua) trăiește în pădurile tropicale ale Americii Centrale și de Sud

In regiunile tropicale ale Americii Centrale si de Sud, dar mai ales in Argentina de Nord, Venezuela, Mexic, Columbia si Uraguay, traieste un mamifer ce se inrudeste cu bursucul – coati sudic cu coada inelata. Acest procinoid este un iubitor al padurilor primare vesnic verzi, dar apare si in alte habitate impadurite, la altitudini de cel mult 2500 m. Mai rar este intalnit in padurile luxuriante, riverane sau de la ses. Coati sudic cu coada inelata are un aspect interesant, se remarca mai ales prin botul lung si ascutit. Nasul sau mobil si flexibil este folosit in cautarea hranei, in rascolirea vegetatiei de la nivelul solului, la explorarea zonelor pentru a gasi insecte, fructe bace si ciuperci. Are lungimea corpului de 41-70 cm, greutatea de 2,5-4 kg si lungimea cozii de 32-70 cm. In cazuri exceptionale unele exemplare ajung la lungimea corpului de 136 cm si greutatea de pana la 7 kg. Corpul unui coati este acoperit cu blana deasa, pufoasa si groasa, formata din fire de par scurte. Coloritul variaza de la portocaliu la maroniu, iar in anumite zone blana este in nuante de galben, negru si maroniu. Coada este lunga si complet acoperita de fire de par care alcatuiesc un desen in inele deschise si intunecate, unele mai pronuntate, altele mai estompate. Capul este destul de ingust datorita dimensiunii mici a craniului. Botul este lung, maroniu sau negru, iar narile bine evidentiate in varfurile acestuia. Urechile sunt de marime mica, iar marginile lor sunt rotunjite si albicioase. Ochii sunt mari, rotunzi, au irisul de culoare neagra. Gatul este scurt si gros, acoperit de fire de par de culoare galbuie. Coati sudic cu coada inelata este un bun catarator, urca cu usurinta pe trunchiul copacilor. Are labele puternice prevazute cu gheare tari si ascutite, gleznele foarte mobile, iar picioarele in general scurte dar foarte robuste. Coloritul picioarelor este mai inchis decat cel al corpului, in nuante maronii spre negru. De asemenea animalul coati este un bun inotator, pe sol fuge rapid cand simte pericolul, in rest este calm, se deplaseaza incet. Cercetatorii au aproximat viteza unui coati la 1 m/sec. Cei mai mari dusmani ai sai sunt animalele salbatice de talie mare, dar si pasarile de prada sau sarpele boa. Dintre acestea fac parte ocelotul, puma, jaguarul si alte carnivore asemanatoare din regiunile impadurite tropicale. Perioada de imperechere este in lunile octombrie-martie. Masculul sta impreuna cu femela doar pentru imperechere apoi paraseste turma de animale. Grupurile sunt formate din cel mult 4-20 exemplare care isi cresc puii la un loc si tot impreuna merg si in cautarea hranei. Sunt animale omnivore, iar masculii pot fi si carnivori, iar uneori canibali, de aceea ei sunt alungati de femele din grup, in perioada de alaptare si de crestere a puilor. Hrana lor consta din insecte si larve de insecte, miriapode, scorpioni, paianjeni, termite, furnici, mici mamifere, soparle, hoituri, ciuperci, fructe si oua de pasari. Femelele nasc puii in perioada de maturare a fructelor, cand hrana se gaseste din abundenta. Dupa o perioada de gestatie de 74 de zile o femela poate face de la trei pana la sapte pui. Acestia sunt alaptati de mama intr-un cuib confortabil realizat intr-o vizuina sau o scorbura mare a unui copac, captusit cu numeroase frunze si alte materii vegetale. Puii sunt ocrotiti cu mare atentie de femela si lasati liberi, sa iasa afara din cuib abia dupa ce sunt capabili sa mearga singuri pe picioare si sa se catere cu usurinta in copaci. La nastere puii sunt orbi si neajutorati, abia dupa 10 zile incep sa vada. La numai 25-26 de zile incep sa iasa din cuib si sa urce in copaci, iar la 4 luni sunt intarcati complet, consuma deja numai hrana solida. Masculii tineri ajung la maturitatea sexuala la 3 ani, iar femelele mai rapid, la varsta de 2 ani. Speranta de viata la coati este de 7-8 ani in salbaticie si de pana la 17 ani in conditii de captivitate. Coati sudic cu coada inelata are denumirea stiintifica de Nasua nasua, face parte din ordinul Carnivora, familia Procyonidae si nu este o specie in pericol de disparitie.

Porcusorul de Guinea

Porcusorul de Guinea este unul dintre cele mai raspandite rozatoare de companie, foarte apreciat de iubitorii de animale. Este o creatura interesanta, despre care nu se vorbeste atat de mult, fiind considerat un animal simplu. Insa nu este asa. Mai jos vom enumera cateva date interesante despre acest dragalas rozator, pentru a-l putea cunoaste mai bine si a-l aprecia mai mult. – Prima oara sa vedem de unde provine numele, care nu i-l caracterizeaza deloc. El nu este deloc inrudit cu porcul, insa datorita sunetelor pe care le scoate cand comunica, asemanatoare cu ale purcelusilor care isi cheama mama, ar putea fi un motiv pentru care a capatat acest nume. Porcusorul nu este de loc din Guinea, insa acest nume i-a fost atribuit deoarece in Marea Britanie era vandut pentru o „guinee”, o moneda de prin secolul 16. – Originea lui este in America de Sud. Incasii sunt cei care au domesticit acest animalut, crescandu-l pentru carne. Chiar si in ziua de azi in Peru si Bolivia porcusorul este crescut in ferme pentru carne. Se estimeaza un consum de 65 de milioane de porcusori pe an in aceste doua tari. – Fac parte din genul Cavie, specia Cavie purcellus si este un rozator. – Masoara intre 20 si 25 de cm, si pot cantari 1000- 1200 de grame. Speranta medie de viata este de 5-6 ani, dar pot ajunge si pana la 8-9 ani. Cartea Recordurilor inregistreaza cel mai longeviv porcusor ca avand 14 ani si 10 luni. – Desi nu se observa porcusorii chiar au coada. De fapt este doar o scurta prelungire a coloanei vertebrale, fara vreo importanta fiziologica. – Exista in jur de 8 rase de porcusori, diferentiate in fucntie de aspectul parului. Coloritul este foarte diversificat si atragator. – Gestatia dureaza mult comparativ cu alte rozatoare: 62-70 de zile. Durata este major influentata de numarul de pui pe care ii poarta mama, cu cat sunt mai multi cu atat dureaza mai mult. – O alta deosebire de soareci sau iepuri este faptul ca puii se nasc cu ochii deschisi, cu dinti si cu blana. La 3 ore dupa ce s-a nascut puiul de porcusor este capabil sa alerge. Imediat dupa nastere el se hraneste singur atat de la pieptul mamei cat si cu hrana administrata ei, putand deja sa roada. Femela are doar 2 mameloane, fapt ce ridica probleme atunci cand cuibul este numeros, puii trebuind hraniti pe rand. Un cuib poate ajunge pana la 7 pui, dar media este de 2-4. – Porcusorii ajung repede la amturitate sexuala: masculii la 3-5 saptamani, iar femelele la 4. Totusi masculii sunt fertili abia la 8-10 saptamani. Iar pentru femele este recomandat sa fie imperecheate abia la 12 saptamani, cand scheletul bazinului este dezvoltat complet. – Mama cu pui se poate imperechea din nou, cat inca acestia mai sunt in jurul ei. Poate avea pana la 4-5 nasteri pe an. – Porcusorii sunt animale sociabile, care traiesc in perechi. In mediul natural stau in grupuri de 8-10 indvizi, pentru a fi protejati de pradatori. In momentul in care sunt atacati fiecare alearga in directii diferite, zapacind atacatorul. – In captivitate ideal este sa fie tinuti in pereche, insa deoarece se inmultesc usor este mai bine sa fie evitat cuplul mascul-femela. Doua femele se inteleg foarte bine, insa doi masculi nu. In grupuri mai mari masculii stabilesc o ierarhie stricta. Femele nu tin foarte mult la acest aspect, desi de multe ori si in cazul lor exista femele dominante. – Porcusorii adora sa topaie. Iar un porcusor intins, lungit, este un porcusor relaxat. – Sunt animale de companie adorate deoarece sunt foarte docili si se pot imblanzi usor. Desi pot fi reticienti la inceput la atingeri, cu consecventa pot fi dresati. Astfel de porcusori vor iubi sa fie atinsi si se vor apropia de dumneavoastra. Pot recunoaste persoanele si de cele mai multe ori le intampina cu sunete specifice. Deasemenea cand le este foame, cer intr-un mod sonor. – Sunt animale de companie ideale pentru copii, deoarece spre deosebire de hamsteri sau alte rozatoare nu musca si nu zgarie. – Porcusorii de Guinea nu se pot catara si nu pot sari. Atentie mare cand il luati in brate sau il asezati undeva la inaltime, sa nu cada sau sa nu sara pentru ca s epoate accidenta grav. – Sunt animale rezistente, foarte sanatoase. Nu necesita vaccinare sau vizite dese la veterinare. Se pot alege cu paraziti externi, daca vin in contat cu acestia. Scorbutul si diareea sunt cele mai comune afectiuni ale lor. – La fel ca oamenii nu pot sintetiza singuri vitamina C, deci este nevoie de un aport din exterior. Pentru aceasta pe langa peletele speciale pentru porcusori din comert, dati-le zilnic si fructe si legume, verdeturi, de unde isi pot extrage aceasta vitamina. Pentru o digestie buna au nevoie tot timpul de fan. Apa nu trebuie sa lipseasca. porcusor guineea– Au o memorie buna si simturi ascutite. Auzul, mirosul si simtul tactil sunt bine dezvoltate, vazul mai putin. Nu suporta sunetele puternice. – Asemenea porcilor, mananca foarte mult. Tot timpul rontaie cate ceva, asta si pentru ca dintii lor incisivi cresc continuu si trebuie tociti. – Din pacate sunt si animale folosite adesea pentru experimente de laborator, pentru gasirea de remedii impotriva multor boli ale noastre. – Pot fi tinuti in aceeasi cusca cu iepuri, insa nu si cu alte rozatoare. Hamsterii desi sunt mai micuti pot fi extrem de agresivi cu ei.

Sconcs

Sconcșii sunt un grup de mamifere, clasificați în familia Mephitidae.

Caractere generale

  • Lungimea variază de la 30 cm la 70 cm;
  • Greutatea variază, în funcție de specie, de la 0,5 kg la 4 kg;
  • Blana lor este, în general, neagră cu dungi albe;
  • Membrele sunt scurte și musculoase;
  • Coada este lungă și pufoasă;
  • Au glande anale specifice, ce emană un miros puternic, ce ține la distanță prădătorii;

Dieta

Sconcșii sunt omnivori, consumând atât plante, cât și animale, în funcție de anotimp. Se hrănesc cu insecte și larve, râme, rozătoare mici, șopârle, salamandre, broaște, șerpi, cârtițe și ouă. De asemenea, mănâncă și fructe de pădure, rădăcini, frunze, ciuperci și nuci.

Răspândire

Sunt răspândiți în America de Nord, America de Sud, precum și sud-estul Asiei.

Glande anale

Lichidul secretat de glandele anale este compus în principal din compuși tiol cu masă moleculară mică, în speță (E)-2-butenă-1-tiol, 3-metil-1-butanetiol și 2-quinolinemetanetiol, precum și tioesteri acetați ai acestora. Acești compuși sunt detectabili la concentrații de doar 2 părți la milion.
SkunkMuskChem.png

Raton

Ratonul sau ursul spălător (Procyon lotor) este un mamifer omnivor aparținând familiei Procyonidae. Este un animal originar din America de Nord, dar în secolul XX a fost introdus și în Europa, în crescătoriile pentru blană, iar din ferme s-au răspândit și în sălbăticie, mai ales, în zona munților Caucaz. Ratonii trăiesc și în comunitățile umane, fiind foarte des întâlniți în localitățile din SUA, Canada și America Centrală. În sălbăticie ratonii obișnuiesc să trăiască în grupuri mici. Ratonii sunt folosiți și ca animale de companie.

administrare web by incredibleit.ro